huruitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a hurui + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /hu.ru.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
huruitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ huruitură huruituri
Articulat huruitura huruiturile
Genitiv-Dativ huruiturii huruiturilor
Vocativ huruitură huruiturilor
  1. zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit, hurduitură.


Traduceri

Referințe