hurui
română
Variante
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /hu.ru'i/
Verb
| Conjugarea verbului hurui | |
| Infinitiv | a hurui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
' |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să huruie |
| Participiu | huruit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.
- (v.refl.) (reg.) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online