hurui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
hurui
Infinitiv a hurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să huruie
Participiu huruit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi.
  2. (v.refl.) (reg.) a se dărâma, a se surpa, a se nărui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe