icter

română

Etimologie

Din neogreacă ικτεροσ (íkteros). Confer latină icterus, franceză ictère.

Pronunție

• AFI: /'ik.ter/

Substantiv

Declinarea substantivului icter
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	icter	ictere
Articulat	icterul	icterele
Genitiv-Dativ	icterului	icterelor
Vocativ	icterule	icterelor

1. boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cerit
• cirte
• cerți
• creți
• recit

Referințe

• DEX '98 via DEX online