imbrica
Etimologie
Din franceză imbriquer.
Pronunție
- AFI: /im.briˈka/
Verb
| Conjugarea verbului imbrica | |
| Infinitiv | a imbrica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
imbrichez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să imbricheze |
| Participiu | imbricat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online