imbrica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză imbriquer.

Pronunție

  • AFI: /im.bri'ka/


Verb


Conjugarea verbului
imbrica
Infinitiv a imbrica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
imbrichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să imbricheze
Participiu imbricat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș.


Traduceri

Anagrame

Referințe