imperfectiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză imperfectif.

Pronunție

  • AFI: /im.per.fek'tiv/


Adjectiv

  1. (despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) care aratăacțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei.


Traduceri

Referințe