impertinență

română

Etimologie

Din franceză impertinence.

Pronunție

• AFI: /im.per.ti'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului impertinență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impertinență	impertinențe
Articulat	impertinența	impertinențele
Genitiv-Dativ	impertinenței	impertinențelor
Vocativ	impertinență	impertinențelor

1. obrăznicie; insolență, nerușinare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online