impertinență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză impertinence.

Pronunție

  • AFI: /im.per.ti'nen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
impertinență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impertinență impertinențe
Articulat impertinența impertinențele
Genitiv-Dativ impertinenței impertinențelor
Vocativ impertinență impertinențelor
  1. obrăznicie; insolență, nerușinare.


Traduceri

Referințe