nerușinare

română

Etimologie

Din ne- + rușinare.

Pronunție

• AFI: /ne.ru.ʃi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului nerușinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nerușinare	nerușinări
Articulat	nerușinarea	nerușinările
Genitiv-Dativ	nerușinării	nerușinărilor
Vocativ	nerușinare	nerușinărilor

1. lipsă de rușine; (p.ext.) comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online