nerușinare
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.ru.ʃi'na.re/
Substantiv
Declinarea substantivului nerușinare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | nerușinare | nerușinări |
Articulat | nerușinarea | nerușinările |
Genitiv-Dativ | nerușinării | nerușinărilor |
Vocativ | nerușinare | nerușinărilor |
- lipsă de rușine; (p.ext.) comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online