Sari la conținut

nerușinare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din ne- + rușinare.

Pronunție

  • AFI: /ne.ru.ʃi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nerușinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nerușinare nerușinări
Articulat nerușinarea nerușinările
Genitiv-Dativ nerușinării nerușinărilor
Vocativ nerușinare nerușinărilor
  1. lipsă de rușine; (p.ext.) comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare.


Traduceri

Referințe