importa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză importer < latină importare.

Pronunție

  • AFI: /im.por'ta/


Verb


Conjugarea verbului
importa
Infinitiv a importa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
import
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să importe
Participiu importat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz.) a aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb.

II.

  1. (v.tranz. și intranz.) a prezenta importanță, interes pentru cineva.

Sinonime

II.

Antonime

I.

Cuvinte derivate

I.

II.


Traduceri

Referințe