conta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză compter, italiană contare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
conta
Infinitiv a conta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
contez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conteze
Participiu contat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
  2. (v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
  3. (v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe