conta
Aspect
Etimologie
Din franceză compter, italiană contare.
Pronunție
- AFI: /kon'ta/
Verb
Conjugarea verbului conta | |
Infinitiv | a conta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
contez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să conteze |
Participiu | contat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
- (v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
- (v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online