impotență
română
Etimologie
Din franceză impotence < latină impotentia.
Pronunție
- AFI: /im.po'ten.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului impotență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impotență | invariabil |
| Articulat | impotența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | impotenței | invariabil |
| Vocativ | impotență | invariabil |
- lipsă de vigoare; neputință.
- (spec.) stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online