Sari la conținut

imprudență

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză imprudence < latină imprudentia.

Pronunție

  • AFI: /im.pru'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
imprudență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imprudență imprudențe
Articulat imprudența imprudențele
Genitiv-Dativ imprudenței imprudențelor
Vocativ imprudență imprudențelor
  1. lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere.
  2. faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă.


Traduceri

Referințe