nesocotință

română

Etimologie

Din ne- + socotință.

Pronunție

• AFI: /ne.so.ko'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului nesocotință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nesocotință	nesocotințe
Articulat	nesocotința	nesocotințele
Genitiv-Dativ	nesocotinței	nesocotințelor
Vocativ	nesocotință	nesocotințelor

1. lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); (p.ext.) ușurință, imprudență (în acțiuni).
2. faptă sau vorbă de om nesocotit; nechibzuință, nesăbuință, prostie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online