nesocotință

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ne- + socotință.

Pronunție

  • AFI: /ne.so.ko'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nesocotință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nesocotință nesocotințe
Articulat nesocotința nesocotințele
Genitiv-Dativ nesocotinței nesocotințelor
Vocativ nesocotință nesocotințelor
  1. lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); (p.ext.) ușurință, imprudență (în acțiuni).
  2. faptă sau vorbă de om nesocotit; nechibzuință, nesăbuință, prostie.


Traduceri

Referințe