incriminare
română
Variante
Etimologie
Din a incrimina.
Pronunție
- AFI: /in.kri.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului incriminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incriminare | incriminări |
| Articulat | incriminarea | incriminările |
| Genitiv-Dativ | incriminării | incriminărilor |
| Vocativ | incriminare | incriminărilor |
- acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; (p.gener.) învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online