incriminare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a incrimina.

Pronunție

  • AFI: /in.kri.mi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
incriminare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incriminare incriminări
Articulat incriminarea incriminările
Genitiv-Dativ incriminării incriminărilor
Vocativ incriminare incriminărilor
  1. acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; (p.gener.) învinuire. învinovățire, acuzație, incriminație.


Traduceri

Referințe