incrimina
 Vezi și : incrimină
|
română
Variante
Etimologie
Din franceză incriminer.
Pronunție
- AFI: /in.kri.miˈna/
Verb
| Conjugarea verbului incrimina | |
| Infinitiv | a incrimina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
incriminez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să incrimineze |
| Participiu | incriminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din incrimina.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.
Referințe
- DEX '98 via DEX online