incrimina

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : incrimină

română

Variante

Etimologie

Din franceză incriminer.

Pronunție

  • AFI: /in.kri.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
incrimina
Infinitiv a incrimina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
incriminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să incrimineze
Participiu incriminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din incrimina.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.

Referințe