incrimina

Vezi și : incrimină

română

Variante

• încrimina

Etimologie

Din franceză incriminer.

Pronunție

• AFI: /in.kri.miˈna/

Verb

Conjugarea verbului incrimina
Infinitiv	a incrimina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	incriminez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să incrimineze
Participiu	incriminat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acuza o persoană de săvârșirea unei crime; (p.gener.) a învinovăți, a acuza.

Cuvinte derivate

• dezincrimina
• incriminare
• incriminat
• incriminator

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din incrimina.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru incrimina.

Referințe

• DEX '98 via DEX online