inculca

română

Etimologie

Din franceză inculquer < latină inculcare.

Pronunție

• AFI: /in.kul'ka/

Verb

Conjugarea verbului inculca
Infinitiv	a inculca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inculc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inculce
Participiu	inculcat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a întipări în mintea cuiva, prin repetare, o idee, o concepție etc.

Cuvinte derivate

• inculcare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online