incumba

română

Etimologie

Din franceză incomber < latină incumbere.

Pronunție

• AFI: /in.kum'ba/

Verb

Conjugarea verbului incumba
Infinitiv	a incumba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să incumbe
Participiu	incumbat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• incubam

Referințe

• DEX '98 via DEX online