incumba

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză incomber < latină incumbere.

Pronunție

  • AFI: /in.kum'ba/


Verb


Conjugarea verbului
incumba
Infinitiv a incumba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să incumbe
Participiu incumbat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre sarcini, obligații) a se impune, a reveni cuiva.


Traduceri

Anagrame

Referințe