Sari la conținut

indexa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză indexer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
indexa
Infinitiv a indexa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
indexez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să indexeze
Participiu indexat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a întocmi un index.
  2. (v.tranz.) a introduce un cuvânt, un autor etc. într-un index.
  3. (v.tranz.) (economie) a corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință.
  4. (v.tranz.) (spec.) a corela salariile cu nivelul prețurilor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe