indigo

Vezi și : Indigo, índigo, indīgo

Colorantul indigo

română

Variante

• indigou

Etimologie

Din franceză indigo < spaniolă indico sau portugheză indigo.

Provine din latină indicum < greacă antică Ἰνδικὸν (Indikon, "colorant din India").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului indigo
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indigo	indigouri
Articulat	indigoul	indigourile
Genitiv-Dativ	indigoului	indigourilor
Vocativ	'	'

1. una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet.

   culoarea indigo:

2. materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului.
3. hârtie-carbon; plombagină.

Sinonime

• 3: carbon, plombagină, hârtie-carbon

Cuvinte apropiate

• indigoferă
• indigofere
• indigosol
• indigotier
• indigotină

Traduceri

culoare

albaneză: llullaq (shqip), vjollcë (shqip) f. bulgară: индиго (български) (indigo) m. catalană: indi (català) m., anyil (català) m. cehă: indigo (čeština) n. chineză: 靛青 (中文) (diànqīng), 靛藍 (中文), 靛蓝 (中文) (diànlán) coreeană: 남빛 (한국어) (nambich), 쪽빛 (한국어) (jjogbich) engleză: indigo (English) esperanto: indigo (Esperanto) finlandeză: indigo (suomi), indigonsininen (suomi) franceză: indigo (français) m. germană: Indigo (Deutsch) n. greacă: ινδικό (Ελληνικά) (indikó) m. indoneziană: biru (Bahasa Indonesia), (Bahasa Indonesia)nila

italiană: indaco (italiano) m. japoneză: インジゴ (日本語) (injigo), 藍色 (日本語) (あいいろ, aiiro) latină: indicum (Latina) m. maghiară: indigó (magyar) neerlandeză: indigo (Nederlands) n. poloneză: indygo (polski) portugheză: anil (português) m., indigo (português) m. rusă: индиго (русский) (indígo) n. spaniolă: índigo (español) m., añil (español) m. suedeză: indigo (svenska) turcă: indigo (Türkçe), çivit mavisi (Türkçe) vietnameză: cây chàm (Tiếng Việt), chàm (Tiếng Việt)

Adjectiv

Declinarea adjectivului indigo
	Singular	Plural
Masculin	indigo	indigo
Feminin	indigo	indigo
Neutru	indigo	indigo

1. care are culoarea descrisă mai sus.

Traduceri

de culoare albastru-violet

arabă: نيلي (العربية) (niiliy) chineză: 靛藍 (中文), 靛蓝 (中文) (diànlán), 靛青 (中文) (diànqīng) coreeană: 남색 (한국어) (藍色) (namsæk), 남빛 (한국어) (nambit), 쪽빛 (한국어) (jjokbit) engleză: indigo (English) esperanto: indiga (Esperanto) finlandeză: indigonsininen (suomi) franceză: indigo (français) germană: indigofarben (Deutsch)

italiană: indaco (italiano) japoneză: インジゴ (日本語) (indigo), 藍色 (日本語) (あいいろ, aiiro) neerlandeză: indigo (Nederlands), indigoblauw (Nederlands), indigoblauwe (Nederlands) persană: نیلی (فارسی) (nili) portugheză: indigo (português), anil (português) rusă: цвета индиго (русский) (cvéta indígo) spaniolă: índigo (español), añil (español) suedeză: indigo (svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă indico, portugheză indigo sau neerlandeză indigo.

Provine din latină indicum < greacă antică Ἰνδικὸν (Indikon, "colorant din India")

Pronunție

• AFI: /'ɪndɪɡəʊ/ (Anglia)
• AFI: /'ɪndɪˌɡoʊ/ (SUA)

Substantiv

indigo, (nenumărabil și numărabil; pl. indigos sau indigoes)

1. culoarea indigo

   culoarea indigo:

   culoarea indigo (înspre mov):

2. indigo (colorant)
3. (bot.) indigoferă

Cuvinte compuse

• indigo bird
• indigo blue
• indigo bunting
• indigo snake

Cuvinte apropiate

• indican
• indicolite
• indium
• indoxyl
• induline

Adjectiv

indigo (necomparabil)

1. indigo

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Inevitabil din latină indicum < greacă antică Ἰνδικὸν (Indikon, "colorant din India")

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.di.ɡo/

Substantiv

indigo m., indigos pl.

1. indigo (colorant)
2. (bot.) indigoferă

   La culture de l'indigo.

3. culoarea indigo

   culoarea indigo (înspre mov):

Cuvinte derivate

• indigocarmine
• indigoïde
• indigoterie
• indigotier
• indigotine
• sulfindigotique

Adjectiv

Declinarea adjectivului indigo
	Singular	Plural
Masculin	indigo	indigo
Feminin	indigo	indigo

1. indigo

Vezi și

• bleu

Referințe

• Wiktionnaire

---

neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din spaniolă indico < latină indicum.

Provine din greacă antică Ἰνδικὸν (Indikon, "colorant din India")

Pronunție

• AFI: /ɪn'di.χo/
• AFI: /ɪn'di.ɣo/

Substantiv

Declinarea substantivului indigo
n.	Singular	Plural
Substantiv	indigo	invariabil
Diminutiv	invariabil	invariabil

1. culoarea indigo

   culoarea indigo:

2. indigo (colorant)

Adjectiv

Declinarea adjectivului indigo
	Pozitiv	Comparativ	Superlativ
Nearticulat	indigo	indigo	indigo
Articulat	indigo	indigo	indigo

1. indigo

Referințe

• WikiWoordenboek