indispoziție

română

Variante

• indispozițiune

Etimologie

Din franceză indisposition.

Pronunție

• AFI: /in.dis.po'zi.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului indispoziție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	indispoziție	indispoziții
Articulat	indispoziția	indispozițiile
Genitiv-Dativ	indispoziției	indispozițiilor
Vocativ	indispoziție	indispozițiilor

1. lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
2. stare a celui ușor bolnav; boală ușoară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online