indolență

De la Wikționar, dicționarul liber
Indolență

română

Etimologie

Din franceză indolence < latină indolentia.

Pronunție

  • AFI: /in.do'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
indolență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indolență indolențe
Articulat indolența indolențele
Genitiv-Dativ indolenței indolențelor
Vocativ ' '
  1. lipsă de energie; dispoziție de a evita orice efort.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe