indura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză indurer.

Pronunție

  • AFI: /in.du'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) indura
Infinitiv a (se) indura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) indureze
Participiu indurat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (med.; despre țesuturi) a se întări.


Traduceri

Anagrame

Referințe