auri

Vezi și : auri-

română

Etimologie

Din aur sau din latină *aurīre < aurēscere.

Pronunție

• AFI: /a.u'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) auri
Infinitiv	a (se) auri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) auresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) aurească
Participiu	aurit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur.

   Aurește un vas metalic.

2. (fig.) a da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur.
3. (v.refl.) (în basme) a se preface în aur.

Sinonime

• 1: (înv. și pop.) spoi, (pop.) înauri, întrauri

Cuvinte derivate

• aur
• aurire
• aurit

Traduceri

a acoperi cu un strat subțire de aur

albaneză: aros (shqip), praroj (shqip) croată: pozlatiti (hrvatski) engleză: gild (English) esperanto: orumi (Esperanto) estoniană: kuldama (eesti) finlandeză: kullata (suomi) franceză: dorer (français) galiciană: dourar (galego) germană: vergolden (Deutsch) italiană: dorare (italiano), indorare (italiano)

latină: auro (Latina), deauro (Latina), inauro (Latina) maghiară: bearanyoz (magyar) neerlandeză: vergulden (Nederlands) poloneză: złocić (polski) portugheză: dourar (português) spaniolă: dorar (español) suedeză: förgylla (svenska) turcă: altın kaplamak (Türkçe), yaldızlamak (Türkçe) ucraineană: золотити (українська) (zolotiti)

Referințe

• DEX online