rândui
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /rɨn.du'i/
Verb
| Conjugarea verbului rândui | |
| Infinitiv | a rândui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rânduiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rânduiască |
| Participiu | rânduit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; (p.ext.) a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine.
- (v.refl.) a urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui.
- (v.tranz.) a pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza.
- (v.tranz.) a da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci.
- (v.tranz.) a dispune, a fixa, a stabili; a destina.
- (v.tranz.) (înv.) a numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a investi, a numi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online