inerență
română
Etimologie
Din franceză inhérence.
Pronunție
- AFI: /i.ne'ren.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului inerență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inerență | invariabil |
| Articulat | inerența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | inerenței | invariabil |
| Vocativ | inerență | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online