inerent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inhérent < latină inhaerens, inhaerentis.

Pronunție

  • AFI: /i.ne'rent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inerent
Singular Plural
Masculin inerent inerenți
Feminin inerentă inerente
Neutru inerent inerente
  1. (adesea adverbial) care face parte integrantă din ceva, care constituie un element nedespărțit de un lucru sau de o ființă, care aparține în mod firesc la ceva.


Traduceri

Referințe