infamie

română

Etimologie

Din franceză infamie < latină infamia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului infamie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infamie	infamii
Articulat	infamia	infamiile
Genitiv-Dativ	infamiei	infamiilor
Vocativ	infamie	infamiilor

1. caracterul a ceea ce este infam; (concr.) faptă sau vorbă infamă; ticăloșie, josnicie, mârșăvie.

Expresii

• A țintui (sau a pune pe cineva) la stâlpul infamiei = a supune (pe cineva) oprobriului public; a condamna, a înfiera (pe cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online