ticăloșie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din ticălos + sufixul -ie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
ticăloșie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ticăloșie ticăloșii
Articulat ticăloșia ticăloșiile
Dativ-Genitiv ticăloșiei ticăloșiilor
Vocativ ticăloșie ticăloșiilor
  1. stare de decădere morală; (p.ext.) faptă comisă de un om ticălos, faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie.
  2. (înv.) mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire.


Traduceri

Referințe