infante
română
Etimologie
Din spaniolă infante. Confer italiană infante.
Pronunție
- AFI: /in'fan.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului infante | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infante | infanți |
| Articulat | infantele | infanții |
| Genitiv-Dativ | infantelui | infanților |
| Vocativ | invariabil | infanților |
- titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online