infarct

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză infarctus, germană Infarkt.

Pronunție

  • AFI: /in'farkt/


Substantiv


Declinarea substantivului
infarct
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infarct infarcte
Articulat infarctul infarctele
Genitiv-Dativ infarctului infarctelor
Vocativ infarctule infarctelor
  1. boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe