infarct

română

Etimologie

Din franceză infarctus, germană Infarkt.

Pronunție

• AFI: /in'farkt/

Substantiv

Declinarea substantivului infarct
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infarct	infarcte
Articulat	infarctul	infarctele
Genitiv-Dativ	infarctului	infarctelor
Vocativ	infarctule	infarctelor

1. boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale.

Cuvinte compuse

• infarct miocardic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online