inferență

română

Etimologie

Din franceză inférence.

Pronunție

• AFI: /in.fe'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului inferență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inferență	inferențe
Articulat	inferența	inferențele
Genitiv-Dativ	inferenței	inferențelor
Vocativ	inferență	inferențelor

1. operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online