infirm

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză infirme < latină infirmus.

Pronunție

  • AFI: /inˈfirm/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
infirm
Singular Plural
Masculin infirm infirmi
Feminin infirmă infirme
Neutru infirm infirme
  1. care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
infirm
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infirm infirmi
Articulat infirmul infirmii
Genitiv-Dativ infirmului infirmilor
Vocativ infirmule infirmilor
  1. persoană care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din infirma.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru infirma.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru infirma.

Referințe