infirm

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză infirme < latină infirmus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
infirm
Singular Plural
Masculin infirm infirmi
Feminin infirmă infirme
Neutru infirm infirme
  1. care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
infirm
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infirm infirmi
Articulat infirmul infirmii
Dativ-Genitiv infirmului infirmilor
Vocativ infirmule infirmilor
  1. persoană care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe