infirmă

Vezi și : infirma

română

Etimologie

Din infirm.

Pronunție

• AFI: /inˈfir.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului infirmă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	infirmă	infirme
Articulat	infirma	infirmele
Genitiv-Dativ	infirmei	infirmelor
Vocativ	infirmo	infirmelor

1. persoană care are o infirmitate; schiloadă, invalidă, beteagă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din infirm.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru infirm.

Etimologie

Din infirma.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru infirma.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru infirma.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru infirma.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru infirma.

Anagrame

• înfiram

Referințe

• DEX '98 via DEX online