accident
Aspect
Etimologie
Din franceză accident < latină accidens, accidentis.
Pronunție
- AFI: /ak.ʧi'dent/
Substantiv
Declinarea substantivului accident | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | accident | accidente |
Articulat | accidentul | accidentele |
Genitiv-Dativ | accidentului | accidentelor |
Vocativ | ' | ' |
- eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea).
- Accident de circulație.
- fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire.
- (fil.) însușire trecătoare, neesențială a unui lucru.
- (geogr.) neregularitate a solului.
- (med.) fenomen neașteptat care survine în cursul unei boli.
Sinonime
- 1: avarie
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
întâmplare neprevăzută, care duce la o nenorocire
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului accident | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | accident | accidenți |
Articulat | accidentul | accidenții |
Genitiv-Dativ | accidentului | accidenților |
Vocativ | ' | ' |
- (muz.) alterație.
- semn care indică această modificare a intonației unei note.
Sinonime
- 1: alterație
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online