inspectoare
română
Etimologie
Din inspector.
Pronunție
- AFI: /in.spek'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului inspectoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inspectoare | inspectoare |
| Articulat | inspectoarea | inspectoarele |
| Genitiv-Dativ | inspectoarei | inspectoarelor |
| Vocativ | inspectoareo | inspectoarelor |
- persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online