institui

română

Etimologie

Din franceză instituer < latină instituere.

Pronunție

• AFI: /in.sti.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului institui
Infinitiv	a institui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	institui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să instituie
Participiu	instituit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a înființa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui.

Cuvinte derivate

• instituire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• însutiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online