instrucțiune

română

Etimologie

Din franceză instruction < latină instructio, instructionis.

Pronunție

• AFI: /in.struk.ʦi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului instrucțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instrucțiune	instrucțiuni
Articulat	instrucțiunea	instrucțiunile
Genitiv-Dativ	instrucțiunii	instrucțiunilor
Vocativ	instrucțiune	instrucțiunilor

1. indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru.
2. instrucție.
3. (la pl.) îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări.
4. (inform.) unitate sintactică a programului unui calculator conținând informația și indicând operația de efectuat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online