instrucție

română

Etimologie

Din franceză instruction.

Pronunție

• AFI: /in'struk.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului instrucție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instrucție	instrucții
Articulat	instrucția	instrucțiile
Genitiv-Dativ	instrucției	instrucțiilor
Vocativ	instrucție	instrucțiilor

1. ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune.
2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare.
3. (jur.) activitate de cercetare a cauzelor penale.

Cuvinte compuse

• judecător de instrucție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online