insubordonare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din in- + subordonare (probabil după franceză insubordination).

Pronunție

  • AFI: /in.sub.or.do'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
insubordonare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insubordonare insubordonări
Articulat insubordonarea insubordonările
Dativ-Genitiv insubordonării insubordonărilor
Vocativ insubordonare insubordonărilor
  1. nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare.


Traduceri

Referințe