insucces

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză insuccès.

Pronunție

  • AFI: /in.suk'ʧes/


Substantiv


Declinarea substantivului
insucces
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insucces insuccese
Articulat insuccesul insuccesele
Genitiv-Dativ insuccesului insucceselor
Vocativ insuccesule insucceselor
  1. lipsă de succes; nereușită, înfrângere, eșec.


Traduceri

Referințe