succes
Etimologie
Din franceză succès < latină successus.
Pronunție
- AFI: /suk'ʧes/
Substantiv
| Declinarea substantivului succes | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | succes | succese |
| Articulat | succesul | succesele |
| Genitiv-Dativ | succesului | succeselor |
| Vocativ | succesule | succeselor |
- rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă.
- primire bună, favorabilă, cu răsunet, pe care o face publicul unei opere literare, unui spectacol etc.
Expresii
- A dori sau a ura (cuiva) succes = a-i dori (cuiva) noroc într-o întreprindere
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online