integrală
română
Etimologie
Din integral.
Pronunție
- AFI: /in.te'gra.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului integrală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | integrală | integrale |
| Articulat | integrala | integralele |
| Genitiv-Dativ | integralei | integralelor |
| Vocativ | integralo | integralelor |
- (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.
- simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online