intermitență

română

Etimologie

Din franceză intermittence.

Pronunție

• AFI: /in.ter.mi'ten.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului intermitență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intermitență	intermitențe
Articulat	intermitența	intermitențele
Genitiv-Dativ	intermitenței	intermitențelor
Vocativ	intermitență	intermitențelor

1. întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu intermitență = în mod intermitent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online