interoceptor
Etimologie
Din franceză interocepteur, engleză interoceptor.
Pronunție
- AFI: /in.te.ro.ʧep'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului interoceptor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interoceptor | interoceptori |
| Articulat | interoceptorul | interoceptorii |
| Genitiv-Dativ | interoceptorului | interoceptorilor |
| Vocativ | interoceptorule | interoceptorilor |
- (biol.) terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online