terminație

From Wikționar
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină terminatio.

Pronunție

  • AFI: /ter.mi'na.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
terminație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ terminație terminații
Articulat terminația terminațiile
Genitiv-Dativ terminației terminațiilor
Vocativ terminație terminațiilor
  1. parte terminală a unui lucru.
  2. sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare.
  3. (rar) desinență.


Traduceri

Anagrame

Referințe