culege

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină colligere.

Pronunție

  • AFI: /ku.ˈle.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
culege
Infinitiv a culege
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
culeg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să culeagă
Participiu cules
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a aduna, a strânge cereale, fructe, flori etc.
    A culege câteva flori.
  2. (fig.) a dobândi, a obține, a căpăta.
    A culege aplauze.
    Culegem multe laude.
  3. a ridica, a strânge ceva de pe jos.
  4. a aduna laolaltă; a colecționa.
    Culege pietricele de pe malul mării.
  5. a aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui.
    Culeg material de tipărit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost
  • Alege până culege = se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă


Traduceri

Referințe