interpelator
Etimologie
Din franceză interpellateur.
Pronunție
- AFI: /in.ter.pe.la'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului interpelator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interpelator | interpelatori |
| Articulat | interpelatorul | interpelatorii |
| Genitiv-Dativ | interpelatorului | interpelatorilor |
| Vocativ | interpelatorule | interpelatorilor |
- persoană care face o interpelare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online