interpretator

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză interprétateur.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.pre.ta'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpretator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpretator interpretatori
Articulat interpretatorul interpretatorii
Dativ-Genitiv interpretatorului interpretatorilor
Vocativ interpretatorule interpretatorilor
  1. (rar) persoană care interpretează, explică; comentator, exeget.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe