interpretator

română

Etimologie

Din franceză interprétateur.

Pronunție

• AFI: /in.ter.pre.ta'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului interpretator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interpretator	interpretatori
Articulat	interpretatorul	interpretatorii
Genitiv-Dativ	interpretatorului	interpretatorilor
Vocativ	interpretatorule	interpretatorilor

1. (rar) persoană care interpretează, explică; comentator, exeget.

Cuvinte derivate

• interpretatoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online