intrigant

română

Etimologie

Din franceză intrigant.

Pronunție

• AFI: /in.tri'gant/

Substantiv

Declinarea substantivului intrigant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intrigant	intriganți
Articulat	intrigantul	intriganții
Genitiv-Dativ	intrigantului	intriganților
Vocativ	intrigantule	intriganților

1. persoană care face sau bagă intrigi.

Cuvinte derivate

• intrigantă

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului intrigant
	Singular	Plural
Masculin	intrigant	intriganți
Feminin	intrigantă	intrigante
Neutru	intrigant	intrigante

1. care face sau bagă intrigi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online