intrigă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză intrigue.

Pronunție

  • AFI: /'in.tri.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intrigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intrigă intrigi
Articulat intriga intrigile
Genitiv-Dativ intrigii intrigilor
Vocativ intrigă intrigilor
  1. acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.
  2. schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.


Traduceri

Anagrame

Referințe