intrigantă

română

Etimologie

Din intrigant.

Pronunție

• AFI: /in.tri'gan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului intrigantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	intrigantă	intrigante
Articulat	intriganta	intrigantele
Genitiv-Dativ	intrigantei	intrigantelor
Vocativ	intriganto	intrigantelor

1. persoană care face sau bagă intrigi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online