intrigantă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din intrigant.

Pronunție

  • AFI: /in.tri'gan.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intrigantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intrigantă intrigante
Articulat intriganta intrigantele
Genitiv-Dativ intrigantei intrigantelor
Vocativ intriganto intrigantelor
  1. persoană care face sau bagă intrigi.


Traduceri

Referințe